Astazi va voi vorbi despre briose sau "muffin" asa cum le cunoasteti majoritatea dintre voi. Dar stiati ca la orgine se numeau "moofin"? Da, ati citit bine. Citind si cautand prin bibliotecile britanice am descoperit o istorioara pe care vreau sa o impartasesc cu voi.
Care dintre voi nu ati mancat macar o data o briosa, sa ridice mana! Sunt convinsa ca v-ati lasat tentati de aceste dulciuri atat de delicioase si tentante. Cu toate ca multa lume este convinsa de faptul ca muffin-ul este american la origine, nu este asa. Provenienta acestora este britanica de la inceputul anilor 1700. Inca din Evul Mediu in Tara Galilor, fermierii mancau un fel de muffin, dar care nu erau dulci ci sarate. Erau briose rotunde, dospite si coapte pe plita. Tot la acea vreme mai existau un alt fel de briose, in forma de inele care se taiau si se consumau, unse cu unt. Cuvantul "moofin" probabil ca deriva din termenul francez "mouflet" care inseamna paine pufoasa sau din germana "muffen" care inseamna prajitura dulce. In 1700 "moofin-ul" era un produs sarac care era preparat de catre bucatarii familiilor nobile pentru servitori din resturile de paine sau biscuiti si erau framantate impreuna cu cartofi zdrobiti, ca mai apoi sa fie prajiti la tigaie.
Dupa ce la un moment dat, o nobila doamna a gustat un "moofin" aceste preparate au ajuns sa fie servite la ceaiul de la ora 5 si usor, usor britanicii au ajuns sa se afectioneze atat de tare de acest preparat incat au aparut "The Muffin Man", adica barbati care vindeau pe strazi briosele, pe platouri din lemn, agatate de gat.
Mai tarziu in 1800, briosele au cucerit Europa, ajungand si in Statele Unite, unde au avut un succes extraordinar. Cu timpul, reteta brioselor a evoluat pana la varianta celor de care ne bucuram noi astazi, insa este o mare diferenta intre muffin-ul britanic si cel american. In cei britanici se utilizeaza drojdia de bere iar in cele americane se utilizeaza praful de copt. Tocmai in Statele Unite a explodat boom-ul pentru aceste dulciuri iar cei pe care ii consumam noi astazi, sunt preparati dupa acestia intr-o multitudine de variante. Prima reteta oficiala dateaza din 1796, publicata in "American Cookery", primul retetar "oficial" de bucatarie americana. Tot in acei ani s-a nascut si forma pentru briose. Nascute asadar in Marea Britanie dar devenite celebre in Statele Unite, unde se prepara mii si mii de variante pentru toate gusturile. Bunica mea pregatea briose de obicei iarna, iar in perioada de Craciun se preparau cele cu ciocolata, portocale si scortisoara. Iubesc sa prepar aceasta reteta pentru serile din perioada de Craciun, pe care le servim cu un ceai bun sau cu vin bruleé, este de ajuns sa respectam doi pasi fundamentali, si-anume: sa amestecam ingredientele seci separat de ingredientele lichide iar dupa ce le unim, sa nu le amestecam prea mult! Istoria v-am spus-o, nu mai sunt secrete pentru voi in ceea ce priveste briosele si acum va impartasesc reteta mea de suflet.

Briose cu ciocolata, portocale si scortisoara

Mod de preparare

1. Primul lucru pe care il vom face este sa zdrobim ciocolata cu ajutorul unui robot de bucatarie sau o dam pe razatoare, apoi radem coaja de portocala.
   Montam ouale cu zaharul pana cand obtinem o compozitie pufoasa, la care adaugam coaja si sucul de portocale. Dupa 2-3 minute vom adauga uleiul, amidonul, faina, scortisoara si ciocolata. Ultimul lucru pe care il adaugam este praful de copt pe care eu il sting cu cateva picaturi de zeama de lamaie.
   Intre timp incalzim cuptorul la 160 de grade.
   Umplem formele pe jumatate cu compozitia de briose si le dam la cuptor, timp de 15-18 minute. Cand s-au racit putin, le presaram cu zahar pudra sau cacao sau le lasam simple. Noua ne plac foarte mult servite si cu un sos care se prepara rapid dar care este delicios:
   1 lingurita de unt, 1 lingurita de miere, ½ lingurita pulbere de scortisoara. Incalzim intr-o craticioara antiaderenta aceste ingrediente si dupa 7-8 minute, le stingem cu 40 ml de vin rosu sec. Fierbem circa 10 minute si gata sosul.