Prăjitura cu blat din bezea cu nucă și cremă de vanilie este fină, cu un gust și textură deosebite și o combinație tare plăcută simțurilor noastre gustative. Blatul crocant cu nucă prăjită tăiată grosier se potrivește de minune cu gustul delicat și aromat al cremei de vanilie. Biscuiții cu aromă pronunțată de unt, gustul ușor amărui al ciocolatei din glazură îi conferă savoarea și finețea unei prăjituri delicate, care vă poate bucura și încânta nu numai în zi de sărbătoare sau ocazie deosebită, dar și în fiecare zi alături de o ceașcă de cafea sau ceai aburindă...

În fiecare an de Sărbătoare Învierii Domnului pregătesc pasca tradiţională cu brânză dulce şi stafide. Recunosc, nu este un preparat specific zonei de sud în care am copilărit şi de aceea indiferent cât de grozavă îmi iese, am constatat că niciodată nu se consumă toată. Cum fata mea iubeşte prăjiturile cu foarte multă ciocolată, iar de la pască nu mănâncă decât partea cu brânza, m-am gândit la o pască „mai altfel”...

Muffins-urile sunt niste prajiturele de origine anglo-americana, coapte individual, in forme de aceeasi dimensiune. Nu au inca o denumire romaneasca consacrata, asa ca uneori se foloseste termenul de briosa, care insa desemneaza o prajitura din aluat dospit. Numiti-le cum doriti sau va e mai usor, dar incercati-le !

Prăjitura „Mimoza” o găsim în foarte multe variante, care mai de care mai ingenioase şi mai savuroase. În această reţetă, vă propun în varianta mamei mele, prăjitura „Mimoza” cu care am crescut şi am copilărit. Este o prăjitură bogată în texturi şi arome, din două foi fragede „negre”, cu cacao şi pandişpan pufos, lipite cu cremă untoasă cu nucă şi gem de caise. Este o prăjitură grozavă care poate fi pregătită atât în zile obişnuite cât şi pentru ocazii speciale. Eu ador „Mimoza” mamei pentru că este o prăjitură delicioasă, cu arome şi mult dor de copilărie...

Credeti ca este prea devreme sa vorbim despre Craciun si preparatele traditionale ale acestei splendide perioade a anului? Ei bine, nu si asta pentru ca noi femeile stim sa fim si foarte hotarate dar si ‚"canuta om sucit", atunci cand vine vorba despre meniul de Craciun. De cand ma stiu, perioada de Craciun ma face sa redevin in fiecare an copil si imi aduce in suflet acea bucurie imensa a sarbatorilor a preparativelor. Pregatesc dintotdeauna dulciurile de familie si de multi ani, dulciuri traditionale italienesti care sunt o nebunie...

Islerele (ischler) sunt niste biscuiti de provenienta habsburgica, originare din Bad Ischl, unde si-a stabilit imparatul Franz Iosif I, resedinta de vara .Prima data au fost se pare facute in 1849 si au devenit biscuitii preferati ai imparatului.In scurt timp reteta s-a raspandit in tot imperiul austro-ungar si asa a ajuns si la noi.Sunt de fapt doi biscuiti de nuca lipiti intre ei cu o crema si apoi glazurati cu ciocolata.Crema poate fi dulceata (de caise), ciocolata sau in cazul meu crema de nuci.Reteta mea, este din caietul cu retete al mamei mele.

Guguluful, adica denumirea romaneasca pentru kugelhopf, gugelhupf, guglhupf sau gugelhopf este o prajitura, un cozonac din aluat dospit regasit in sudul Germaniei, Austria, Elvetia si Alsacia. Caracteristica lui este forma in care se coace, asemanatoare unui inel sau un tor. Poate contine fructe uscate, confiate (stafide, merisoare, caise, etc), diferite nuci.

Fursecurile de Craciun sunt cele mai indragite...Nu pot sa vina sarbatorile de iarna fara ca arome delicate de vanilie, lamâie, portocale, migdale sa ne invaluie casa, sa ne bucure sufletul si sa pregateasca venirea Mosului...Aceste prajiturele fragede sunt deosebite, fine, aromate, iar faina de migdale si gemul de caise le da o savoare aparte care ne va indulci bucuria sarbatorilor de iarna.

Cozonacul este fara indoiala unul din simbolurile culinare traditionale ale Craciunului romanesc. Fiecare regiune istorica a tarii are reteta proprie de cozonac, ca sa nu mai socotim ca si aproape fiecare casa prepara cozonacul in felul propriu. Aceasta reteta este reteta mamei mele, pe care eu am transformat-o putin, in sensul ca i-am copt in forme mici si i-am insiropat la sfarsit. Daca nu doriti sa-i insiropati, nu-i nici o problema, vor fi la fel de gustosi si pufosi.

Astazi va voi vorbi despre briose sau "muffin" asa cum le cunoasteti majoritatea dintre voi. Dar stiati ca la orgine se numeau "moofin"? Da, ati citit bine. Citind si cautand prin bibliotecile britanice am descoperit o istorioara pe care vreau sa o impartasesc cu voi...